Luni, 26 mai, s-au împlinit 537 de ani de la construirea Mănăstirii Voroneț, judeţul Suceava, una dintre cele mai importante ctitorii ale voievodului Ștefan cel Mare. Biserica mănăstirii, cu hramul „Sfântul Gheorghe”, a fost zidită în numai trei luni și trei săptămâni, între 26 mai și 14 septembrie 1488.
Inclusă în Patrimoniul mondial UNESCO, mănăstirea este renumită pentru arhitectura sa, reprezentativă pentru stilul moldovenesc, dar mai ales pentru fresca exterioară, dominată de celebrul „albastru de Voroneț”. În perioada medievală a fost școală de caligrafi, miniaturiști și traducători din limbile greacă și slavonă.
După anexarea Bucovinei, Mănăstirea Voroneț a fost desființată, biserica devenind una de mir. După Marea Unire, a fost declarată monument istoric și introdusă în circuitul național de vizitare. În 1991, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât reînfiinţarea Mănăstirii de la Voroneţ, ca mănăstire de maici.
Inclusă în Patrimoniul mondial UNESCO, mănăstirea este renumită pentru arhitectura sa, reprezentativă pentru stilul moldovenesc, dar mai ales pentru fresca exterioară, dominată de celebrul „albastru de Voroneț”. În perioada medievală a fost școală de caligrafi, miniaturiști și traducători din limbile greacă și slavonă.
După anexarea Bucovinei, Mănăstirea Voroneț a fost desființată, biserica devenind una de mir. După Marea Unire, a fost declarată monument istoric și introdusă în circuitul național de vizitare. În 1991, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât reînfiinţarea Mănăstirii de la Voroneţ, ca mănăstire de maici.