Inclusă în Patrimoniul mondial UNESCO, mănăstirea este renumită pentru arhitectura sa, reprezentativă pentru stilul moldovenesc, dar mai ales pentru fresca exterioară, dominată de celebrul „albastru de Voroneț”. În perioada medievală a fost școală de caligrafi, miniaturiști și traducători din limbile greacă și slavonă.
După anexarea Bucovinei, Mănăstirea Voroneț a fost desființată, biserica devenind una de mir. După Marea Unire, a fost declarată monument istoric și introdusă în circuitul național de vizitare. În 1991, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât reînfiinţarea Mănăstirii de la Voroneţ, ca mănăstire de maici.
