O simplă "scrântitură", o mișcare greșită în timpul sportului sau un pas pe un teren denivelat – entorsa de gleznă este una dintre cele mai comune accidentări musculoscheletale, o experiență familiară pentru mulți dintre noi. În majoritatea cazurilor, aplicarea protocolului RICE (odihnă, gheață, compresie, elevare) și o perioadă de repaus sunt suficiente pentru o recuperare completă. Dar ce se întâmplă atunci când durerea, umflătura și rigiditatea refuză să dispară după săptămâni sau chiar luni de zile? Când glezna se simte instabilă, "cedează" frecvent sau se blochează în timpul mersului? Acestea sunt semnale clare că leziunea ar putea fi mult mai complexă decât o simplă întindere și că este necesară o privire mai atentă, în profunzimea articulației. În timp ce o radiografie este esențială pentru a exclude o fractură, ea este complet "oarbă" la țesuturile moi. Pentru a vizualiza cu adevărat sursa durerii cronice și a instabilității, investigația de elecție este rezonanța magnetică (RMN) de gleznă.
O articulație complexă: anatomia gleznei
Pentru a înțelege de ce RMN-ul este
atât de valoros, trebuie să înțelegem mai întâi cât de complexă este, de fapt,
articulația gleznei. Stabilitatea sa nu se bazează doar pe oase, ci pe o rețea
intricată de ligamente, tendoane și cartilaj, care trebuie să funcționeze în
perfectă armonie.
Oasele formează cadrul structural. Glezna este formată din
joncțiunea a trei oase: tibia și fibula (oasele gambei), care formează o
"scoabă" deasupra talusului (unul dintre oasele piciorului).
Ligamentele sunt benzile fibroase, puternice, care conectează oasele
între ele și acționează ca niște "frânghii de siguranță", limitând
mișcările anormale. Complexul ligamentar lateral (pe partea exterioară a
gleznei) este cel mai frecvent lezat într-o entorsă tipică.
Tendoanele sunt structurile care conectează mușchii de oase, fiind
responsabile pentru mișcare. Tendoanele peroniere, tendonul tibial posterior
și, cel mai cunoscut, tendonul lui Ahile, joacă un rol crucial în funcția
gleznei.
Cartilajul articular este stratul neted și elastic care acoperă suprafețele
osoase, permițând o alunecare fluidă, fără frecare, în timpul mișcării.
Dincolo de oase: limitele radiografiei și superioritatea RMN-ului
O radiografie standard este
excelentă pentru a evalua oasele. Poate diagnostica o fractură, poate arăta
semne de artroză avansată sau poate evalua aliniamentul osos. Însă, pentru
ligamente, tendoane, cartilaj și mușchi, radiografia este complet inutilă. Aceste
structuri sunt transparente la razele X.
Aici intervine RMN-ul. Folosind un
câmp magnetic puternic și unde de radiofrecvență, fără a utiliza radiații,
RMN-ul generează imagini de o claritate excepțională ale țesuturilor moi.
Acționează ca o lupă de mare putere, permițând medicului ortoped să vadă
fiecare ligament, fiecare tendon și fiecare milimetru de cartilaj, oferind o
hartă anatomică detaliată și permițând un diagnostic de o precizie de neegalat.
Ce afecțiuni poate depista un RMN de gleznă?
Un RMN de gleznă poate
identifica cu acuratețe o gamă largă de leziuni care sunt adesea sursa durerii
cronice post-traumatice. Pentru o evaluare RMN de înaltă calitate, vă puteți
programa la centrul nostru de imagistică din Suceava, sau puteți efectua investigații
preliminare la cabinetul de ecografie din Suceava. De asemenea, în rețeaua noastră
de clinici, pacienții pot beneficia de expertiză imagistică și în centrele
noastre din Iași, Rădăuți și Vatra Dornei.
Leziunile ligamentare: de la entorsă la ruptură completă
RMN-ul este standardul de aur pentru
evaluarea leziunilor ligamentare. Poate diferenția clar între o simplă
întindere (gradul I), o ruptură parțială (gradul II) și o ruptură completă
(gradul III) a ligamentelor. Această stadializare precisă este crucială,
deoarece dictează planul de tratament. O leziune de grad mic sau mediu poate fi
tratată conservator, prin imobilizare și kinetoterapie, în timp ce o ruptură
completă la o persoană activă, care duce la instabilitate cronică, poate
necesita o intervenție chirurgicală de reconstrucție.
Leziunile de tendon: tendinite și rupturi
Durerea persistentă, în special în
spatele sau pe partea laterală a gleznei, poate fi cauzată de o afecțiune a
tendoanelor. RMN-ul poate diagnostica cu precizie:
- Tendinita sau tendinoza: Inflamația sau degenerarea cronică a unui tendon,
precum tendonul lui Ahile sau tendoanele peroniere.
- Rupturi parțiale sau complete ale tendoanelor, care pot fi rezultatul unui traumatism acut sau al
unei uzuri cronice.
- Tenosinovita:
Inflamația tecii care înconjoară tendonul.
Leziunile osteocondrale și edemul osos
În timpul unei entorse severe,
oasele gleznei (tibia și talusul) se pot lovi puternic una de cealaltă. Acest
impact poate avea două consecințe invizibile pe radiografie, dar clar vizibile
pe RMN:
- Edemul osos ("vânătaia osului"): Reprezintă acumularea de lichid și sânge în interiorul
osului, o sursă importantă de durere profundă și persistentă.
- Leziunea osteocondrală: O leziune mai gravă, în care impactul duce la
fracturarea unei mici porțiuni de cartilaj și a osului de sub el. Un
astfel de fragment se poate desprinde, devenind un "corp liber"
în articulație, care poate provoca blocaj, durere și artroză precoce.
Sindroamele de impingement (conflict)
Durerea cronică, în special în
partea din față sau din spate a gleznei, poate fi cauzată de un sindrom de
impingement. Acesta apare atunci când țesutul moale (sinoviala inflamată) sau
mici formațiuni osoase (osteofite) sunt "prinse" sau "ciupite"
între oase în timpul mișcării. RMN-ul poate vizualiza cu claritate acest
conflict de spațiu.
Când este indicată o investigație RMN de gleznă?
Un RMN de gleznă este o investigație
de înaltă specializare, recomandată de medicul ortoped în situații clinice bine
definite.
- Durere, umflătură și instabilitate care persistă mai mult de 4-6 săptămâni după o
entorsă, în ciuda tratamentului conservator.
- Suspiciune clinică de ruptură completă de ligament sau
de tendon.
- Simptome mecanice,
precum blocajul, "clicurile" dureroase sau senzația de corp
liber în articulație.
- Durere cronică de gleznă, fără un traumatism clar în istoric.
- Planificarea preoperatorie, pentru a oferi chirurgului o hartă detaliată a
leziunilor.
Cum decurge investigația: o experiență simplă și sigură
Pentru un RMN de gleznă, nu este
necesară o pregătire specială. Procedura este complet nedureroasă. Pacientul se
va așeza pe masa scanner-ului, iar o componentă specială, numită antenă, va fi
plasată în jurul gleznei. Deoarece se examinează o extremitate, de obicei doar
picioarele intră în tunelul aparatului, capul rămânând complet afară, ceea ce
elimină orice potențială senzație de claustrofobie. Examinarea durează între 20
și 40 de minute, timp în care este esențial ca pacientul să rămână cât mai nemișcat.